Un tanar actor

De mic copil mi-a placut sa joc in piesele de teatru de la gradinita si am tinut-o tot asa pana in clasa a-6-a  cand a trebuit sa emigrez. Ajuns in Spania, am incercat sa continui ce-am facut si-n tara si, dupa 2 ani de zile, vorbind cu un profesor despre pasiunea mea pentru actorie, m-a sfatuit sa ma bag intr-un grup de teatru, asa cum mi-a placut de fiecare data sa fac, i-am ascultat sfaturile si m-am pus pe treaba…in primul an nu am reusit ca intru in grupul de teatru “Fem Teatre”, dar crezind in proprile forte am incercat din nou, un an mai tarziu cand a fost pentru mine cu noroc. Am fost 2 ani in grupul de teatru ”Fem Teatre” , am jucam in 2 piese de teatru care pentru mine au insemanat foarte mult si-am avut ce invata…dar am decis sa ma retrag si sa merg la un alt teatru unde am crezut eu ca-mi va fii mai bine, am putut sa merg doar 5 luni de zile la teatrul “Ganyotes”. La grupul de teatru Ganyotes, am cunosct niste actori deosebiti care fac o treaba foarte buna pentru persoanele cu dizabilitati (voi scrie si despre acest grup de teatru in urmatorul articol).

Preluat de pe blogul personal al lui Emanuel.http://emanuelmunteanu.wordpress.com/2012/01/21/ce-nu-se-stie-despre-mine-partea-i/

Si el este unul dintre romanii care traiesc in Spania.L-am cunoscut pe facebook si mi-a atras atentia cat de deschis era catre ideea pe care eu o promovez,idee care a dus la infiintarea acestui blog cum ca romanii sunt oameni decenti si muncitori.

El Cocinero en casa

"El Cocinero en casa" este un mic negot care vinde mancare preparata pentru cei care vor sa manance acasa. Pui la rotisor, salate si alte feluri de mancare, tipic spaniole,care pot fi usor ambalate si transportate acasa. Il gasiti pe strada Antonio Arias la numarul 13. Cine e insa "el cocinero"? Cel care asigura mancarea multor locuitori ai centricului cartier din Madrid? Cei doi din fotografii sunt bucatarii. Patronul localului si romanca pe care o vedeti in imagini. Ea este motivul pentru care m-am deplasat pana acolo. O cunosc de cativa ani si stiu ca are doua fete in tara si din acest motiv vrea din tot sufletul sa se intoarca la ea acasa. Este unul dintre romanii care

vor  sa traiasca in locul unde s-au nascut numai ca vremurile pe care le traim au impins-o catre emigrare. Face treaba foarte buna. Patronul este incantat ca munceste pentru el mai ales ca la prima ora ajuta la bucatarie, dupa care ramane sa prepare ea insasi unele feluri de mancare iar la ultima ora trece la vanzare pentru ca colega ei spaniola pleaca inainte de ora de inchidere si cineva trebuie sa vanda tot ce s-a preparat in timpul zilei. Si ea e multumita de felul in care o trateaza colegul si seful ei. Spune ca e un om corect care o apreciaza pentru munca pe care o presteaza. Mie personal mi-a confirmat ca "es muy trabajadora" si m-a

animat ca continui sa scriu despre romanii care muncesc.

La iesire, chiar in coltul strazii la doar cativa pasi de intrarea in locul unde munceste romanca noastra un alt roman canta la acordeon pentru asi castiga existenta. Vreau sa va intreb ce credeti...dintre toti cei care trec pe acolo cu treburi sau intamplator, cati isi dau seama ca baiatul cu acordeonul e roman si cati sunt cei care realizeaza ca cea din spatele usilor vine din aceeasi tara si a ales sa prepare mancare departe de copii ei tocmai pentru a castiga banii de care acestia au nevoie?