27 mai 2017

Ziua Românilor de Pretutindeni - II

  Profit ca zilele acestea lumea e atenta la subiect si mai scriu cate ceva din ce-am observat, din ce am trait, de-a lungul timpului. 
Ca emigrat ce sunt nu m-am intrebat de ce a trebuit sa emigrez pana cand, in primavara anului 2011, au inceput protestele masive din Spania. Oamenii care participau la ele vorbeau si despre emigrare, dar vorbeau despre ea ca un fapt nedorit.
   Eram plecata de ceva vreme dar nu reflexionam asupra subiectului. Emigrarea mea era un fapt, era deja parte din existenta de zi cu zi, plecasem pentru ca asa considerasem  ca e bine pentru mine si pentru mica mea familie: copilul, sotul si cu mine. Noi trei eram prioritatea  dar mai ales copilul si viitorul acestuia pe care il vedeam incert in oraselul de munte unde ii dadusem viata. Eu nu aveam viitor acolo, nu gaseam un loc de munca decent, si nu vedeam viitor  bun la orizont, pentru copil.
   A plecat sotul primul, era "datoria" lui ca si "cap de familie", dupa care au urmat 9 luni groaznice  pana am reusit sa plec si eu, apoi  mai mult de un an si jumatate a trebuit sa astept ca sa-mi pot aduce copilul ramas acasa cu maica-mea, pentru ca era imposibil sa gasim o viza pentru el atata vreme cat unul din noi era deja aici. In urmatoarele luni am trait cea mai grea epoca din viata, la mii de kilometri de copilul nostru.
   La capatul celor 28 de luni in care am fost partial separati familia noastra era din nou intreaga, impreuna. 28 de luni in care nu gandeam decat cum sa ne regasim mai repede, 28 de luni in care am muncit amandoi, sot si sotie doar ca sa platim vize, calatorii si hartii...multe hartii. Cine avea timp sa refexioneze daca emigrarea era sau nu era, daca era buna sau era rea? Cine a provocat aceasta situatie, sau cum era mai bine sa fie pe acest pamant? Nu ne gandeam la asta. Eram prea ocupati cu lupta pentru reintregirea familiei. 
   O data cu venirea copilului a inceput cea de-a doua  etapa: integrarea in comunitatea unde aveam sa traim incepand cu acel moment, si lupta pentru o viata mai buna, un nivel decent de trai care presupunea in mintea mea, o casa doar pentru noi in primul rand, o scoala unde copilul sa fie bine tratat, un loc de munca unde sa castigam suficient pentru a plati toate cele necesare aceste vieti decente.
   Cred ca prin 2004 sau 2005 au inceput sa se simta primele simptome ale asa numitei crize. Si instinctiv am inceput sa caut o solutie. 
   Abia in 2011 marea masa a reactionat si au inceput in Spania primele manifestatii masive din Europa. 
Din 2011 Spania traieste si ea etapele pe care le-a parcurs Romania incepand cu 1990. Odata cu  primele manifestatii au inceput sa circule materiale care informau despre ce se intampla la nivel global cu economia. Nu intelegeam mai nimic din ele pana cand am dat peste un documentar: Economia fericirii, tradus in spaniola pe vremea aceea.



   Urmarindu-l am  inceput sa inteleg cate ceva. Era vorba despre GLOBALIZARE. Noi habar nu aveam ca eram mici rotite prinse in angrenajul globalizarii. Credeam ca am emigrat pentru ca asa am vrut noi. Auzisem vag acest termen si nu intelegeam la ce se refera exact. Globalizarea avea sa mute din locul in care s-au nascut multe milioane de oameni. Presa vorbea doar despre beneficiile globalizarii, nu si despre efectele secundare ale acestui remediu aplicat economiei globale.
   Romania este una dintre tarile cele mai afectate. Romanii, proaspat iesiti din dictatura nationalista de stanga au inteles tarziu ce se intampla cu tara lor, unii n-au inteles nici acum, asa ca oficial avem in jur de 4.000.000 milioane de cetateni romani care traiesc peste granite: Wikipedia - Diaspora română.  Neoficial sunt mult  mai multi pentru ca realmente nu exista statistici despre  numarul  celor care au emigrat in ultimii ani. De unde se vede inca o data ca, pentru stat un roman bun e unul care a emigrat indiferent in ce conditii, legale sau ilegale, ce mai conteaza? Facem orice pentru ca economiei globale sa-i mearga bine, sa dea profit. Nu? Globalizarea  este un proces economic care se concentreaza pe profit, nu pe bunastarea oamenilor.
   Dar asta e deja alt subiect. 
   Ideea acestui articol era sa aduca in atentia celor care traiesc in afara granitelor, ce-am aflat eu din documentarul de mai sus, pentru ca intre valul de emigrari din intreaga lume si globalizare exista o legatura foarte stransa pe care putini o cunosc si nimeni n-o mentioneaza.

   Asa ca de Ziua Romanilor de Pretutindeni, sa fiti fericiti si iubiti in masura in care, ca si rotite ale acestui angrenaj, aveti parte de asa ceva.

Daca ti s-a parut interesant citeste si: 
Ziua Românilor de Pretutindeni 


Blogul Romania din Madrid exista datorita mediului pe care mi-l creeaza Costinela S.L.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre blog

Romania din Madrid s-a nascut din dorinta de a face vizibila comunitatea de romani care traieste in acest oras, dar mai ales partile ei bune. Prin 2011 cand un val de stiri negative despre romanii plecati din tara umpleau paginile ziarelor din Europa, am hotarat sa incerc sa arat, in imagini, cealalta fata a romanilor, cea pozitiva. Pentru ca ea exista si pentru ca nu e complicat sa o facem vizibila.
Nu m-am nascut cu harul scrisului, dar ma pricep cat de cat sa fac o fotografie si am mizat pe asta la inceput.
Dupa care, cu trecerea anilor, am inceput sa inseilez cateva fraze langa fotografii. In ultima vreme am tot mai multe subiecte, la nivel local: activitati pe care le organizam chiar noi, sau evenimente la care suntem invitati.
Sper sa apreciati incercarea mea si sunteti invitati sa participati la vizibilizarea calitatilor noastre ca membrii ai comunitatii de romani din Madrid.

Cele mai citite articole