29 abr. 2011

Iulia

Am tot auzit in presa romaneasca ca ne numeau "capsunari" si n-am inteles niciodata de ce se refereau la noi emigrantii cu acesasta denumire.Nu inteleg nici astazi pentru ca ,traiesc aici de multa vereme ,cunosc multi romani dar foarte putini sunt cei ce au venit aici la cules de capsuni.Opinia mea?Culesul de capsuni e la fel de demn ca oricare alta munca.E o activitate foarte greu de realizat.Una dintre muncile unde cel mai greu se castiga un ban cinstit.Dar cu toate astea nu vad rostul poreclei cu care presa romana ne-a botezat.De ce va spun toate astea?Pentru ca au legatura cu Iulia,cea din fotografia de alaturi.Inca o romanca.Si m-a surprins cand mi-a povestit ca a renuntat la facultatea de filologie ca sa vina in Spania la cules de capsuni.Raspunsul la intrebarea care vine automat,"de ce?",pai pentru ca profesia pe care o alesese nu ii dadea mai tarziu un salariu decent.Castiga mai mult la cules in Spania.Eu cred ca trebuie sa ai curaj sa risti un loc caldut ca cel de profesor pentru o munca atit de dura ca cea de culegator de capsuni.Si cu toate astea Iulia spune raspicat ca,daca ar trebui sa aleaga inca o data ar face acelasi lucru.Ar pleca la cules ,fara nici o remuscare stiind ca nu e usor si ca nu sunt numai momente de fericire,prefera viata de aici decat cea de acasa.Asta nu e deloc ciudat pentru mine pentru ca sunt de aceeasi parere.In afara de asta spune ca fiecare sacrificiu pe care l-a facut a meritat efortul si e mandra de hotararile pe care le-a luat si iar sunt de acord cu ea.Dupa ce s-a terminat culesul Iulia nu s-a intors acasa.A muncit intr-o fabrica de conserve si mai tarziu intr-un azil de batrani.Acum face cea mai placuta munca din lume.Isi creste linistita copilul,pentru ca intre timp s-a casatorit si are norocul sa poata sa-si dedice tot timpul copilului.Ce-as putea sa va spun eu mai mult?Ca mi-a atras atentia privirea ei vie.Nu toti oamenii au scantei in privere ca ea.Semn de inteligenta din cate stiu si de pofta de a trai.In afara de asta simt ca e foarte adaptata la viata de aici si foarte integrata in cultura spaniola.Imi dau seama  repede cand intalnesc pe cineva care este integrat aici prin simplul fapt ca si eu sunt si recunosc simtomele.La toamna copilul Iuliei incepe gradinita si ea vrea sa inceapa iarasi munca.Spor la treaba Iulia.

Llego a España para recojer fresa en el campo,luego trabajo en una fabrica de conservas y luego en una rezidencia cuidando personas mayores.Dejo los etudios en su pais.Estava estudiando para ser profesora.Ha sido duro pero no regreta ni un momento las decisiones tomadas y es mas,dice que si tuviera que decidir de nuevo haria lo mismo sabiendo que no es un camino de rosas emigrar a España.Hoy en dia se dedica a criar a su hijo,porque considera que es lo mas importante en este momento.Esta casada con un español y pienso que esto influie mucho su vida.La veo muy integrada en la sociedad y como comentario personal puedo decir que lleva algo en la mirada,un brillo especial que no se ve muy a menudo en los ojos de la gente.Un brillo que denota ganas de vivir e inteligencia.Este año el crio va al cole asi que la rumana piensa volver al trabajo.Que te cunda Iulia!

No hay comentarios:

Publicar un comentario

Iti multumesc daca te implici si comentezi!